Masă rotundă: când inovația se mișcă prea repede
O discuție la masă rotundă despre echilibrarea priorităților de reglementare cu ritmul rapid al inovării
În ultimii ani, industria iGaming a cunoscut o perioadă de creștere remarcabilă. Apariția noilor tehnologii a permis studiourilor de jocuri să depășească limitele a ceea ce poate face un joc. În același timp, cererea crescută din partea jucătorilor pentru experiențe de pariere hibride și un gameplay mai social a impulsionat, de asemenea, inovația.
Cu toate acestea, aceste inovații încep să depășească cadrele de reglementare care controlează industria, creând o provocare semnificativă atât pentru autoritățile de reglementare, cât și pentru studiourile de jocuri.
Pe măsură ce cererea jucătorilor și creativitatea studiourilor se accelerează, cum pot autoritățile de reglementare să țină pasul cu aceste schimbări? Și ce poate face industria în general pentru a ajuta la controlul tensiunilor tot mai mari dintre dezvoltatori și autorități de reglementare?
Găsirea unui echilibru între inovație și reglementare nu a fost niciodată mai importantă pentru industrie, dar nici mai dificilă.
Alex Lorimer, director operațional la Gaming Corps, Deborah Conte Santoro, director general ReelLink la Swiss Casinos, și Susan O'Leary, director general la Alderney Gambling, își împărtășesc opiniile pe această temă.
Cum pot autoritățile de reglementare să promoveze inovația, asigurând în același timp o creștere responsabilă și protecția jucătorilor?
Alex Lorimer: Autoritățile de reglementare trebuie să adopte o mentalitate mai progresivă față de noile formate de jocuri, în special cele care oferă experiențe mai ușoare și mai casual. Nu toate inovațiile prezintă riscuri ridicate; de fapt, multe titluri simple bazate pe RNG încurajează un joc mai lent și mai măsurat, reducând intensitatea și făcându-le mai puțin susceptibile de a încuraja comportamente problematice.
Aceste formate pot fi în mod inerent mai sigure, oferind în același timp o experiență a jucătorilor mai captivantă, mai socială și, în cele din urmă, mai sănătoasă – totuși, ele sunt încă prea adesea întâmpinate cu scepticism.
Deborah Conte Santoro: Autoritățile de reglementare pot sprijini inovația prin crearea unor cadre agile, bazate pe principii, care să prioritizeze protecția jucătorilor, corectitudinea și transparența, mai degrabă decât să prescrie soluții tehnice rigide.
Mediile de testare a reglementărilor, proiectele pilot și dialogul deschis cu industria contribuie la asigurarea faptului că ideile noi pot fi testate într-un mediu controlat, permițând o creștere responsabilă fără a compromite valorile fundamentale.
Autoritățile de reglementare ar trebui, de asemenea, să își actualizeze continuu expertiza tehnologică pentru a ține pasul cu tendințele industriei, deoarece orice lacune în acest domeniu pot împiedica operatorii și furnizorii să inoveze sau pot lăsa jucătorii vulnerabili la produse noi care nu intră sub incidența reglementărilor.
Susan O'Leary: Depinde de autoritatea de reglementare și de cadrul cu care interacționați. Unele regimuri de reglementare sunt foarte prescriptive și rigide, în timp ce altele adoptă o abordare bazată mai mult pe risc. Protecția jucătorilor va fi întotdeauna prioritatea unei autorități de reglementare, dar nu trebuie neapărat să fie în detrimentul adoptării inovației.
Cadrul de reglementare al Comisiei pentru Controlul Jocurilor de Noroc din Alderney (AGCC) este considerat standardul de aur în acordarea de licențe pentru jocurile de noroc electronice și are expertiza și experiența de peste 25 de ani pentru a putea aplica o abordare bazată pe risc în cadrul reglementărilor, care aplică reglementările în mod proporțional. Majoritatea membrilor echipei de la AGCC au experiență practică în industrie, așa că o înțeleg.
În practică, fiecare licențiat are un manager de relații numit ca punct unic de contact. Împreună, licențiatul și managerul de relații lucrează la un document personalizat numit manualul Sistemelor de Control Intern (ICS); în esență, un plan de afaceri care prezintă în detaliu funcționarea internă a proceselor operaționale ale licențiatului și care stabilește modul în care acesta operează pentru a asigura conformitatea cu reglementările.
Nu este prescriptiv, ceea ce oferă multă flexibilitate pentru a maximiza ideile inovatoare, în special în ceea ce privește conținutul, produsele și verticalele. Este un document live care poate fi modificat pentru a reflecta orice schimbări din cadrul afacerii.
Această abordare unică, coroborată cu flexibilitatea intrinsecă a reglementărilor, înseamnă că AGCC este capabilă să țină pasul cu ritmul rapid de dezvoltare din cadrul industriei, astfel încât inovația să nu fie înăbușită, ci mai degrabă încurajată.
Pe de altă parte, ce pot face creatorii pentru a fi proactivi în implicarea autorităților de reglementare în timpul procesului creativ?
Alex Lorimer: În calitate de dezvoltatori de conținut, suntem nerăbdători să colaborăm mai strâns cu autoritățile de reglementare încă de la început – în special în primele etape de concept. Acest lucru ne-ar ajuta să ne aliniem la așteptări și să evităm întârzieri sau respingeri inutile ulterioare.
Totuși, majoritatea acestor conversații sunt mediate în prezent prin intermediul operatorilor sau al centrelor de testare, ceea ce poate consuma mult timp și poate fi ineficient. Un dialog mai direct și structurat ar duce la un conținut mai sigur, mai conform și, în cele din urmă, mai eficient.
Deborah Conte Santoro: Creatorii ar trebui să considere cerințele de reglementare ca o parte integrantă a ciclului de dezvoltare, nu doar un obstacol final.
Prin implicarea experților în conformitate din timp, partajarea prototipurilor și invitarea autorităților de reglementare pentru feedback sau demonstrații tehnice, acest lucru poate consolida încrederea și reduce timpul de lansare pe piață – nu este nimic mai rău decât să petreci luni întregi proiectând și dezvoltând un produs pentru ca acesta să nu îndeplinească cerințele de reglementare odată ce este trimis spre testare și certificare.
În plus, documentația transparentă și evaluările regulate ale riscurilor semnalează angajamentul față de siguranța jucătorilor și jocul responsabil și încurajează colaborarea constructivă.
Susan O'Leary: AGCC adoptă o abordare colaborativă și orientată spre viitor, dar știm că nu este întotdeauna la fel de ușor pe piața internă, nu există întotdeauna acea relație directă cu autoritatea de reglementare.
Considerația cheie aici este ca licențiatul să discute cu managerul său de relații într-o etapă timpurie a procesului creativ. Dacă o idee nouă este ceva extrem de inovator, creatorul de conținut ar trebui să demonstreze de ce prejudiciul este atenuat.
Dacă creatorii consideră că reglementările nu sunt adecvate scopului pentru produsul lor, acest lucru poate fi discutat direct cu managerul de relații. Dacă licențiatul poate demonstra că riscul este atenuat, se pot face modificări la documentul ICS.
Există standarde tehnice de bază pe care AGCC le adoptă, iar Alderney este una dintre cele patru organisme de reglementare care colaborează la un model de cadru de testare multi-jurisdicțional cu Insula Man, UKGC și Danemarca. Este util pentru studiouri să știe că patru organisme de reglementare importante sunt toate la curent, astfel încât cel puțin creatorii să știe de unde să înceapă.
Ce rol pot juca operatorii în a ajuta la schimbarea reglementărilor și la stimularea inovației din partea studiourilor de jocuri?
Alex Lorimer: Mulți operatori au fost susținători excelenți ai conținutului nostru mai inovator. Entuziasmul lor contribuie la presiunea asupra cadrelor de reglementare pentru a se adapta – dar adaugă și un alt nivel procesului de comunicare, încetinind adesea progresul. Deși sprijinul lor este extrem de important, acesta subliniază necesitatea unor relații mai directe între studiouri și autoritățile de reglementare.
Operatorii ar trebui să continue să susțină inovația, dar trebuie să simplificăm modul în care colaborăm – reducând fricțiunile și asigurându-ne că idei noi și interesante pot fi introduse pe piață într-un mod mai eficient și mai responsabil.
Deborah Conte Santoro: Operatorii reprezintă o punte crucială între studiourile de jocuri și autoritățile de reglementare. Prin partajarea informațiilor operaționale din lumea reală, a datelor și a feedback-ului jucătorilor, operatorii pot evidenția domeniile în care reglementările existente pot împiedica inovația sau nu reușesc să abordeze riscurile emergente.
Operatorii pot pleda pentru reguli mai flexibile, axate pe rezultate și pot acționa ca parteneri pilot pentru noi concepte, demonstrând că noile abordări pot îmbunătăți atât divertismentul, cât și protecția jucătorilor. De asemenea, operatorii pot stabili standarde interne care depășesc cerințele legale minime, ridicând ștacheta pentru întregul ecosistem.
Susan O'Leary: Din nou, totul ar trebui să fie colaborativ. Cu cât înțelegeți mai bine fiecare parte a ecosistemului legată de structura jocurilor de noroc, cu atât puteți co-crea mai bine procese pentru a atenua daunele.
Autoritatea de reglementare se situează pe o linie de demarcație între a ține pasul cu peisajul în continuă evoluție și a nu fi prea impulsiv pentru a se adapta la toate modele. Nu există însă nicio îndoială că autoritățile de reglementare care nu se adaptează riscă să fie lăsate în urmă. Este important să se găsească echilibrul între momentul și modul de reacție.
O considerație cheie legată de acest aspect sunt banii și resursele. Bugetele și resursele pentru cercetare și dezvoltare conduse de operatori vor fi mult mai mari decât cele ale autorităților de reglementare cu bugete restricționate și personal limitat. Așadar, dacă luăm în considerare rolul pe care operatorii îl pot juca în modelarea reglementării, există cu siguranță un element de educație/schimbare a informațiilor de luat în considerare.
Și acesta este motivul pentru care abordarea condusă de managerul de relații a AGCC funcționează bine, pentru a asigura că canalele de comunicare sunt întotdeauna deschise pentru o relație transparentă și de cooperare.
Care sunt riscurile potențiale pentru jucătorii dintr-o industrie în care autoritățile de reglementare și studiourile de jocuri nu pot colabora?
Alex Lorimer: Atunci când autoritățile de reglementare și studiourile operează în compartimente izolate, crește riscul de neînțelegeri, întârzieri sau oportunități ratate de a îmbunătăți protecția jucătorilor. Studiourile pot promova în mod accidental conținut care nu îndeplinește standardele în schimbare sau, mai rău, pot face compromisuri în anumite domenii doar pentru a obține aprobarea.
O relație directă și de cooperare între autoritățile de reglementare și furnizorii de conținut ajută la asigurarea faptului că noile produse sunt create având în vedere încă de la început conformitatea și siguranța. Acest tip de parteneriat încurajează o abordare mai atentă a inovației – rezultând jocuri care sunt nu doar captivante, ci și mai echitabile și, în cele din urmă, mai sigure pentru jucători, indiferent de situație.
Deborah Conte Santoro: Atunci când autoritățile de reglementare și studiourile nu reușesc să coopereze, apar zone gri în care standardele sunt neclare sau aplicate în mod inconsistent. Acest lucru poate duce la produse cu o corectitudine nedovedită, protecții inadecvate ale jucătorilor sau chiar incertitudine juridică totală.
Jucătorii își pot asuma, fără să știe, riscuri mai mari sau pot fi atrași de oferte nereglementate, iar în cel mai rău caz, lipsa de aliniere erodează încrederea în industria în general. Încrederea este un lucru pe care toate părțile interesate se străduiesc mereu să-l câștige, așa că acest lucru poate avea un impact negativ major asupra progresului pe care l-am înregistrat în ultimii ani.
Susan O'Leary: Cu siguranță, riscul este să-i împingă pe jucători spre piața neagră. Unele piețe interne neagă prevalența pieței negre, în timp ce eu cred că devine din ce în ce mai ușor să treci neobservat.
Dacă industria nu poate licenția practic aceste produse inovatoare în cadrul cadrelor de reglementare pentru produse care sunt deja la mare căutare, atunci este inevitabil ca acestea să se mute într-un loc care poate. Vrem să menținem jucătorii și furnizorii de conținut în spațiul reglementat și, prin urmare, vrem să creăm un mediu funcțional și colaborativ.
Tehnologia în general și inovația se dezvoltă într-un ritm incredibil. Unul dintre lucrurile care mi se par dificile este că suntem adesea notificați despre conținut legat de jocuri de noroc pe platforme precum Instagram, Snapchat sau Telegram, platforme atât de ușor accesibile copiilor, iar ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că aceștia nu își dau seama de potențialul de rău pe care îl pot provoca.
Așadar, este important să readucem asta într-un cadru adecvat, deoarece poate cauza daune uriașe. Există pericolul normalizării acestui tip de conținut, mai ales pentru că este atât de disponibil și ușor accesibil.
Ce măsuri poate lua industria pentru a reduce decalajul dintre furnizorii/dezvoltatorii de conținut, operatori și autoritățile de reglementare?
Alex Lorimer: Având în vedere dimensiunea și profitabilitatea industriei iGaming, există argumente convingătoare pentru crearea unor roluri de legătură finanțate – persoane care acționează ca punți de comunicare directe între studiouri și autoritățile de reglementare. Fie că sunt numite de autoritățile de reglementare, fie printr-o contribuție anuală rezonabilă din partea studiourilor, aceste roluri ar putea simplifica dialogul și accelera aprobările.
Prin formalizarea comunicării, putem elimina ambiguitatea, construi încredere și ne asigurăm că toate părțile sunt aliniate. În cele din urmă, un ecosistem mai conectat aduce beneficii tuturor - oferind conținut mai bun, un timp de lansare pe piață mai rapid și garanții mai solide pentru jucători.
Deborah Conte Santoro: Industria ar trebui să ia mai mulți pași specifici. În primul rând, este important să se organizeze schimburi regulate și structurate. Acestea pot include mese rotunde sau ateliere la care sunt implicate toate grupurile cheie, astfel încât diferite perspective să fie reunite într-un stadiu incipient.
Proiectele pilot comune sau mediile de testare a reglementărilor sunt, de asemenea, utile. În aceste medii protejate, pot fi testate noi tehnologii și modele de afaceri. Riscurile sunt identificate din timp, iar inovațiile pot fi dezvoltate în continuare într-un mod controlat.
Transparența este un alt factor cheie. Companiile ar trebui să împărtășească evaluările riscurilor, foile de parcurs ale produselor și documentația tehnică în timpul dezvoltării. Acest lucru facilitează revizuirea și demonstrarea unui simț al responsabilității de către autorități.
În cele din urmă, crearea împreună a unor ghiduri privind cele mai bune practici este valoroasă. Atunci când toate părțile interesate definesc împreună standardele și așteptările, se construiește încredere și o înțelegere comună. Urmând acești pași, industria poate construi punți reale și poate promova atât inovația durabilă, cât și un mediu de piață stabil pentru toate părțile interesate.
Susan O'Leary: Trebuie să înțelegem ce este în tendințe – care sunt interesele, care este cererea și trebuie să fim capabili să ne educăm reciproc, să împărtășim experiențe și să construim încredere și respect reciproc.
Alderney eGambling este poziționată într-o poziție unică pentru a acționa ca o punte între lumea comercială și AGCC, în calitate de autoritate de reglementare; pentru a oferi sprijin și consultanță imparțiale operatorilor și furnizorilor de servicii.
Având în vedere ritmul atât de rapid al industriei, ce tendințe emergente credeți că vor cauza cele mai mari probleme în relația dintre studiouri și autoritățile de reglementare?
Alex Lorimer: Experiențele multiplayer vor fi o preocupare serioasă pentru autoritățile de reglementare. Pe măsură ce comunitățile online devin mai conectate social, jucătorii doresc din ce în ce mai mult să interacționeze și să concureze în timp real. Acest lucru adaugă niveluri de complexitate modului în care funcționează jocurile, cum este asigurată corectitudinea și cum este evaluat riscul.
Pentru autoritățile de reglementare, este un teritoriu nefamiliar – mult mai asemănător cu jocurile sociale decât cu sloturile tradiționale sau jocurile de masă. Studiourile vor trebui să depună eforturi pentru a educa și a colabora cu autoritățile de reglementare pentru a le ajuta să înțeleagă aceste dinamici. Fără acest lucru, riscăm să blocăm una dintre cele mai interesante și solicitate domenii de creștere din sector.
Deborah Conte Santoro: O tendință importantă este utilizarea tot mai mare a inteligenței artificiale și a personalizării algoritmice. Acest lucru ridică întrebări cu privire la corectitudine, transparență și confidențialitatea datelor și, din experiența mea, reglementările actuale adesea nu abordează pe deplin aceste subiecte.
O altă problemă cheie este creșterea experiențelor de joc hibride. Acestea estompează granițele dintre jocul online și cel terestru, precum și dintre divertisment și jocuri de noroc. Acest lucru creează noi provocări în ceea ce privește jurisdicția și identificarea jucătorilor. Aceste tendințe necesită o cooperare strânsă între toate părțile și dorința de a adapta continuu reglementările existente.
Susan O'Leary: Cel mai disruptiv lucru din acest sector va fi inteligența artificială și criptomonedele. Unele elemente ale criptomonedelor, în mod tradițional, nu funcționează bine în spațiul reglementat, în timp ce altele, precum natura lor indelebilă, da.
Creșterea pieței cazinourilor cripto este imensă, iar acestea folosesc conținut foarte solicitat din perspectiva UX, dar în mare parte nereglementat. Există conținut pentru spațiul reglementat și există conținut mai puțin definit, așa că trebuie să le unim pe cele două și să le armonizăm.
În mod similar, în cazul inteligenței artificiale, nu există nicio îndoială că elemente ale acestei tehnologii vor aduce beneficii relației dintre industrie și autoritățile de reglementare, dar adoptarea este prudentă în această etapă.
Credeți că este posibil ca un joc sau o inovație să fie „prea timpurie” pentru piață în ceea ce privește cererea jucătorilor și reglementarea?
Alex Lorimer: Absolut. Un produs poate fi gata din punct de vedere al interesului jucătorilor, dar totuși să întâmpine blocaje deoarece infrastructura de reglementare nu a revenit la nivelul depășit.
Totuși, acest lucru nu trebuie să fie așa. Dacă studiourilor li se oferă oportunitatea de a implica autoritățile de reglementare încă de la începutul ciclului de dezvoltare, putem adapta ideile împreună și ne putem asigura că noile produse sunt proiectate ținând cont de conformitate.
Acest lucru schimbă autoritățile de reglementare din a fi reactive la a face parte din procesul de inovare – oferindu-le un rol în modelarea viitorului pieței.
Deborah Conte Santoro: Da, cred cu tărie că un joc sau o inovație poate fi „prea timpurie” pentru piață, chiar și într-o perioadă în care progresul tehnologic și ciclurile de inovare se accelerează rapid.
Deși este adevărat că firmele, autoritățile de reglementare și actorii sunt forțați să se adapteze la un ritm tot mai rapid de evoluție, există încă limite foarte reale și naturale privind viteza cu care se pot schimba piețele, structurile industriale și acceptarea socială.
Fenomenul de a fi „prea devreme” nu este doar o chestiune de reglementare lentă sau de organizații lente, ci este o problemă la nivelul întregului ecosistem. Chiar și cel mai avansat produs va avea dificultăți în a obține un succes durabil dacă obiceiurile jucătorilor, acceptarea socială sau mediul de reglementare nu sunt încă pregătite să îl susțină.
Dintr-o perspectivă de reglementare, ritmul schimbării este adesea încetinit în mod deliberat pentru a se asigura că inovația rămâne în conformitate cu valori sociale importante, cum ar fi protecția jucătorilor, integritatea și transparența.
Pionierii îndrăzneți împing industria înainte și contribuie la conturarea viitorului jocurilor de noroc. Cu toate acestea, a fi „prea devreme” necesită mai mult decât viziune și tehnologie; necesită și răbdare, o strategie de comunicare clară și dorința de a investi timp și resurse în pregătirea atât a pieței, cât și a autorităților de reglementare pentru schimbare.
Riscul de a fi „prea devreme” este foarte real. Adevăratul succes se obține atunci când inovația, pregătirea pentru piață și evoluția reglementărilor sunt aliniate. Cei care avansează au nevoie de perseverență, o mentalitate pe termen lung și trebuie să fie pregătiți să se confrunte cu obstacole și curbe de învățare abrupte pe parcurs.
Susan O'Leary: În ceea ce privește modul în care AGCC privește reglementarea dezvoltărilor inovatoare, ar trebui să existe întotdeauna o cale de urmat, cu condiția să existe o comunicare eficientă între părțile implicate.
Să luăm, de exemplu, loteriile, deoarece sunt foarte actuale. Ar trebui să modificăm standardele tehnice din cadrul ICS, iar testul nostru privind standardele tehnice este de a atenua prejudiciul și riscul. Deci, care este jocul? Care este jocul? Care este riscul? Care este prejudiciul? Odată ce acest lucru este stabilit, am ajusta standardele tehnice în consecință.
De asemenea, ar fi necesară muncă cu casele de testare în acest sens.
Privind în perspectivă, pe parcursul a cinci ani, cum arată peisajul ideal de reglementare pentru inovația în domeniul iGaming? Și credeți că inteligența artificială și alte tehnologii emergente pot juca un rol în conturarea acestui peisaj?
Alex Lorimer: În cinci ani, mi-ar plăcea să văd un mediu de reglementare în care studiourile, operatorii și autoritățile de reglementare colaborează de la bun început – împărtășind idei, preocupări și ambiții de la început și des. Unul în care inovația este abordată nu cu suspiciune, ci cu curiozitate și grijă. IA și alte tehnologii emergente vor juca, fără îndoială, un rol din ce în ce mai important în domeniul jocurilor de noroc online.
Însă, când vine vorba de stabilirea tonului pentru dezvoltarea etică, judecata umană rămâne esențială. Siguranța jucătorilor trebuie să fie ghidată de decizii conștiente, bazate pe empatie, responsabilitate și înțelegerea lumii reale – nu doar pe algoritmi sau date.
Deborah Conte Santoro: Peisajul de reglementare ideal combină principii clare cu flexibilitatea. Siguranța jucătorilor, transparența și integritatea rămân esențiale. În același timp, reglementările trebuie să se adapteze la noile tehnologii și modele de afaceri. Autoritățile de reglementare vor trebui să devină mai pricepute la tehnologie și ar trebui să colaboreze îndeaproape cu industria pentru a dezvolta standarde comune și cele mai bune practici.
De exemplu, inteligența artificială și alte tehnologii emergente vor juca un rol dublu. Pe de o parte, vor impulsiona noi experiențe de joc. Pe de altă parte, vor permite o monitorizare a conformității mai inteligentă și mai dinamică, o mai bună protecție a jucătorilor și o detectare automată a riscurilor.
În cinci ani, cele mai de succes piețe vor fi cele care văd tehnologia nu doar ca pe o provocare, ci ca pe o oportunitate reală atât pentru inovație, cât și pentru jocurile responsabile.
Susan O'Leary: Prioritatea unui organism de reglementare va fi întotdeauna prevenirea prejudiciilor reale aduse jucătorilor. Odată cu definirea acestei priorități, peisajul de reglementare poate fi modelat pentru a se asigura că toate părțile sunt sprijinite în mod eficient.
Acest lucru necesită ca autoritatea de reglementare să fie agilă și educată, să poată înțelege inovațiile și modul în care acestea afectează tranzacția de jocuri de noroc, dar necesită și un nivel de colaborare, astfel încât autoritatea de reglementare (în cazul AGCC, managerul de relații dedicat) să fie informată încă din stadiul cel mai incipient de dezvoltare, astfel încât, dacă este necesar, să se poată face ajustări pentru a se adapta inovației.
Dezvoltările din domeniul inteligenței artificiale vor contribui, evident, la îmbunătățirea sistemelor și a conformității. Însă, deocamdată, contactul uman și ușurința comunicării sunt esențiale, iar structura adoptată de AGCC înseamnă că licențiații au un singur punct de contact cu autoritatea de reglementare.
IA va juca inevitabil un rol în acest sector și, într-adevăr, în spațiul de reglementare. Deocamdată, atingerea personală și accesul direct al licențiaților la autoritatea de reglementare funcționează cel mai bine pentru toți cei implicați.
Într-o lume ideală, mi-ar plăcea să văd o mai mare cooperare între autoritățile de reglementare și o oarecare armonizare a standardelor, astfel încât acestea să nu fie în concurență unele cu altele și ca toți cei din întregul ecosistem să colaboreze și să lucreze împreună. Acesta ar fi visul meu.
